Congres la groapa cu nisip a istoriei

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti. Au fost pe 10 martie 2018 niște copii care se jucau la groapa cu nisip, unde făureau castele (de nisip) pentru tot cartierul, sub privirile atente ale tătucului Daddy. Și pentru ca treaba să meargă bine, castelele să iasă fain, să nu se pună problema de design (hmm, cred că asta e dintr-o poveste cu cântec), Daddy a hotârât să aleagă un șef care să coordoneze în numele lui datul la lopățică. Numai în acest fel, castelele ar fi avut șanse să iasă ca în basme – despre care știm cu toții că nu sunt adevărate. Dar la groapa cu nisip era democrație iar șeful trebuia ales prin vot. Acum, fie vorba între noi, chestia cu democrația nu era de-adevăratelea, dar copii trebuiau să crească crezând (degeaba) în valorile lumii civilizate. Trei micuți – Veve, Cati și Nicușor – se hotărâră să-și depună candidaturile. Dintre cei trei, Daddy o prefera pe Veve, care, deși mai prostuță decât ceilalți doi, era foarte ascultătoare și nu ieșea din vorba lui. Cati și Nicușor, care erau mai măricei, fiind trecuți binișor de clasa I, înțeleseră repede intențiile lui Daddy și, frustrați, își luară găletușele și lopățicile și se retraseră într-un colț al gropii cu nisip bombănind: „Spu-se lu’ to-va-ră-șa, spu-se lu’ to-va-ră-șa Realitatea!”

Gurile relele spun că povestea nu s-a terminat așa. Se zice că Daddy s-a dus la cei doi marginalizați și le-a șoptit în inconfundabilul său stil blând-autoritar: „Copii, să nu vă prind că vorbiți cu tanti Realitatea. Mai bine cereți-vă iertare și veniți înapoi la construit castele, altfel zburați din groapa cu nisip și nu se știe unde și în ce condiții aterizați.” Iar copii, după câteva sclifoseli formale, i-au urmat sfatul și au trăit cu toții fericiți până la adânci bătrâneți. Asta dacă, între timp, nu i-o fi mâncat pe toți căpcăunul Codruța...